O tabără avem și pe aia să o dormim?

Te poate surprinde la școală, pe stradă, când îți faci temele sau poate fi primul gând al dimineții. Cu chin, cu vai îl vei amâna spunând, pentru tine, că mai este puțin. Dar dorul de ducă ce vine o dată cu primele raze de soare mai prietenoase e insistent și până nu îi vei da ascultare nu se va liniști. 

De câțiva ani dorul meu de ducă mă direcționează către munte și Coșna, fiindcă în momentul în care se apropie vremea, cravata explo mă strigă, iar uniforma îmi apare de nicăieri în cale.

Fiecare ocazie în care mi-am condus pașii către acest loc unic a adunat lecții, amintiri, prietenii și zâmbete nenumărate. 

Nu ai cum să nu savurezi diminețile în care ești trezit cu noaptea în cap, apa rece care îți dezmorțește fața și înviorările care te pregătesc pentru o zi plină.

Trebuie să te bucuri de fiecare „Hai la masăăă!”, să ai grijă cum mănânci, cum mergi, cum caști sau cum te strâmbi, pentru că „paparazzi” sunt peste tot și fără să îți dai seama vei reuși să înveselești întreaga tabără cu boacănele tale.

Timpul de pauză, la fel ca cel de somn, este limitat, iar treabă este mereu, treabă de la care nu ai voie să te retragi, altfel vei rata „bucuria” ce apare când vezi că toată munca ta de a curăța și strânge va fi ruinată în doar câteva clipe.

Sfârșitul zilei îți va fi anunțat de focul de tabără, unde vei mai lua o porție de râs îmbinată cu lecții ce se vor imprima înainte de somn. 

Toate aceste experiențe provoacă dependență, iar la finalul săptămânii s-ar putea să nu vrei să mai pleci, dar până atunci ai grijă să te bucuri de fiecare activitate pregătită special pentru tine.

Din dor în dor ne vedem curând!